Gentuţa poştaş

         O colegă de la serviciu a văzut la un moment dat o gentuţă făcută de mine într-o poză de pe Facebook. Pentru că îşi dorea o gentuţă specială, unică, m-a abordat într-o bună zi. Am discutat cu ea, am vrut să o cunosc puţin mai bine, pentru a prinde un feeling legat de ce ar putea să i se potrivească. Când a văzut-o a fost foarte încântată. Sper să mai fie şi acum. Gentuţa e una dintre preferatele mele, dar se pare că şi a altora, poate că datorită elementelor care o scot în faţă: piele groasă de calitate cu ţinută, culori aproape neutre, plăcute pentru ochii care preferă ceva simplu, in acelaşi timp fiind potrivită şi pentru ochii care preferă ceva mai complex datorită combinaţiei de culoarea pielii şi gri închis. Croiul puţin diferit de cele obişnuite, cu capac cu taieturi moderne, dar şi elementele de design, care scot puţin din anonimat.

Rezultat Studiu Culori

          Dacă am muncit atât de mult la aceste culori, nu le-am putut lăsa să stea într-o cutiuţă.
          Cercei 1313, pentru cocursul de pe CDB cu acelaşi nume, la care am fost şi eu una dintre fericitele câştigătoare, un început bun pentru primul concurs la care particip:)) (prietenii ştiu de ce). Fiecare cercel e compus din 13 discuri colorate, aranjate astfel încât să creeze un degrade plăcut de culori. Cerceii pot fi purtaţi la o ţinută simplă care are nevoie de puţină culoare. Încă nu m-am hotărât dacă o să îi păstrez pentru mine.

          Cu restul discurilor am asamblat un colier vesel în degradeuri de culori ca şi cerceii. Eu personal aş asorta acest colier fie la o bluză de iarnă pe gât, intr-o culoare neutră (alb, negru, gri), fie vara la un decolteu puţin mai adânc. Colier poate fi purtat şi înfăşurat în jurul gâtului de două ori. Cred că acest colier se va adăuga colecţiei mele de mici comori.

Din micile mele comori

         O prietenă de-a mea, care a avut norocul de a vizita China, defapt o mică parte a Chinei, s-a întors de acolo cu o pereche de cercei cu jad. Piatra era de un verde pătrunzător, asemănător cu verdele smaraldului, transparentă fără nici un fel de imperfecţiune. La vremea respectivă mi-a povestit despre cât de valoros e jadul in China. Uimită de preţurile la care se gaseşte la noi, am început să caut mai mult. Jadul pe care ea il deţine este jad imperial, cel mai preţios, cel mai pur şi poate cel mai frumos pe care o sa îl văd vreodata. Acel jad se vinde la preţuri foarte mari. Cel care ajunge pe pieţele noastre este un jad comun care poate proveni din Statele Unite, Alaska, Noua Zeelandă, Germania sau Serbia.
          Pentru că eu mi-am permis doar jadul comun, am cumpărat de mai multe culori: alb, galben, roşu şi verde. Cu bilele cumpărate mi-am confecţionat două seturi de care sunt măndră, pe care le port cu mare plăcere de fiecare dată când se asortează cu îmbrăcămintea mea.

Studiul culorilor

         Lutul polimeric este unul dintre cele mai interesante materiale cu care am lucrat vreodată. Se poate modela după bunul plac, doar imaginaţia e limita, pentru că dacă e modelat cu atenţie se pot obţine chiar şi forme aparent imposibile. Alt aspect foarte interesant al lutului polimeric este amestecul de culori.

         Încă din copilarie, de la ora de desen, ţin minte ca profesoara ne-a întrebat care sunt culorile principale, atunci am răspuns toate culorile posibile până când unul dintre colegi a raspuns corect: roşu, galben şi albastru. Când am fost întrebaţi de ce, primul răspuns a fost: "pentru ca sunt culorile drapeului". Profesoara noastră a zâmbit, şi ne-a explicat faptul că din cele trei culori se pot obţine toate culorile. Cine să o creadă atunci? În următoarea oră, ne-a făcut o demonstraţie: a amestecat culorile principale pentru a obţine culorile secundare:

Culorile principale şi secundare

Vă puteţi imagina ce a însemnat pentru noi la vâsta aceea. Mai apoi am aflat despre roata culorilor, care practic ne arata cum din 3 culori principale se pot obţine restul culorilor cunoscute. Din păcate aici nu arată ce se întâmplă atunci cand amesteci toate 3 culorile: în funcţie de proporţiile alese se obţin nuanţe pamântii, cum este şi culoarea maro.

         Bine înteles că atunci când am descoperit lutul polimeric, una dintre cele mai mari provocări a fost să realizez un studiu al culorilor, adică din 3 culori principale să obţin cât mai multe. Studiind pe vastul Internet am descoperit un artist, mai bine spus o artistă, care din punctul meu de vedere cunoaşte cel mai bine culorile: Maggie Maggio. Cu ajutorul informaţiilor găsite pe site-ul acesteia am reuşit să creez o paletă de culori, pornind de la 3 culori pe care eu le-am ales principale. De data aceasta am lucrat cu cernit. Am ales roşu galben şi albastru, care se pot vedea mai jos. În colţul din stânga jos e albastrul de la care am pornit, colţul dreapta jos e roşul pe care l-am avut disponibil, şi din păcate galbenul nu apare acolo, dar este cel mai apropiat de el este galbenul de pe primul rând, coloana din mijloc.

         Studiind teoriile lui Maggie, am ajuns la concluzia că nu există 3 culori principale pure, dar este intersant de încercat joaca cu 3 culori la alegere şi obţinerea unei palete noi de culori. Vă avertizez, durează destul de mult timp omogenizarea atâtor piese. Spor la treaba dacă aveţi curajul să încercaţi.      
          Pentru că ieri mi-am amintit de aceste culori minunate, le-am şi copt (da le-am ţinut mult timp necoapte), iar acum urmează a fi transformate într-un colier mare, poate pentru provocarea 1313 de pe CDB, cine ştie?

Colierul evantai

          Cele mai vechi mărturii ale existenţei evantaiului datează din China mileniului III î.Hr. Pentru chinezi era un indiciu şi un privilegiu social.Atât în China, cât şi în Japonia sau Coreea, nu exista un premiu mai valoros pentru elevii disciplinaţi decât evantaiul, iar prezenţa la o ceremonie sau la un spectacol cerea, în mod necesar, un evantai.
          Evantaiul a făcut cândva obiectul unui cod secret. În 1797, William Cock a publicat "The Original Fanalogy", un ghid al conversaţiilor prin intermediul evantaiului. Doar printr-o mişcare a evantaiului putea fi transmisă o propoziţie întreagă. Câteva exemple ale semnificaţiei anumitor gesturiŞ

- Un evantai deschis larg: Asteaptă-mă

- A ţine un evantai deschis în mâna stangă: Vino şi vorbeste cu mine
- Un evantai pus pe obrazul drept: Da
- Un evantai pus pe obrazul stang: Nu
- Un evantai închis, langă ochiul drept: Când te pot vedea?
- Un evantai ţinut lângă inimă: Te iubesc
- Un evantai aşezat la nivelul ochilor: Imi pare rau
- Un evantai pe jumatate Închis, ţinut pe buze: Ma poti saruta
- Rasucind evantaiul în mâna dreaptă: Iubesc pe altcineva
- Rasucind evantaiul în mâna stângă: Suntem spionati

- Un evantai lăsat să cadă: Vreau sa fim prieteni
- Iţi faci aer încet: Sunt maritată
- Iţi faci aer repede: Sunt logodită
- Inchiderea uşoară a unui evantai larg deschis: Ma mărit cu tine

         Introducerea de mai sus are menirea de a vă aduce la cunostiinţă importanţa evantaiului. Sunt multe de spus, sau de citit de pe Internet. Evantaiul pe care îl prezint în cele ce urmează este piesa principală a unui colier atârnător.

Evantaiul din imagine e confecţionat din bronz, are un aspect antichizat şi poate voi cele care vă ocupaţi de mărgelit îl cunoaşteţi.

De el am ataşat cristale fumurii şi un lanţ subţire, cu aspect delicat, care in realitate e foarte dur si rezistent.

Cristalele sunt aranjate în acest fel pentrua  da mai multă eleganţă piesei finale.

Tina, noua lui proprietară a fost foarte încântată la prima întâlnire, iar acum aştept cu nerăbdare sa o vad purtând acest colier.

Agat indian

Piatra protectoare

          Agatul cu formula SiO2 este stratificat, cu straturi uneori concentrice cu o mare diversitate de culori.

Se poate recunoaşte în majoritatea cazurilor după straturile, de la alb-lăptos, gri, albastru, verde, roz până la cenuşiu închis, brun închis, de obicei striat, translucid opac cu luciu sticlos ,gras, mat.

Culorile variate sunt datorate urmelor de diferite metale Fe, Ni, Cr, Mn şi altele.

          În functie de structura si incluziunile diferitelor metale agatele au proprietati caracteristice si efecte vibratorii specifice asupra utilizatorului. Agatul preia denumirea ţării de provenienţă.

            Astăzi vă prezint un set simplu şi discret creat special pentru o prietenă dragă mie. Mădălina e o fată veselă, plină de viaţă, care îmi dă energie pozitivă de fiecare dată când o văd. Şi-a dorit foarte mult bijuterii cu agat, în acelaşi timp si-a dorit ceva în culorile toamnei. Pentru că am găsit sfere de agat indian în culori superbe apropiate de ceea ce îşi dorea, am hotărât sa trec la muncă:

 Metalul care mi s-a părut cel mai potrivit a fost bronzul, un bronz antichizat, care dă un aer mai sofisticat întregului set.


Un detaliu care face aceşti cercei mai speciali: sfera mare a unui cercel se asortează cu sfera mică a celuilalt cercel. Este un schimb de nuanţe plăcut.

Brăţara conţine mai multe nuanţe plăcute, între pietre am prins zale de lanţ, iar prinderea se face cu o piesă tip cârlig, astfel brăţara e reglabilă, iar lanţul e finalizat cu o spirală.



Mădălina a fost încântată şi probabil acum prezintă colegelor noile ei achiziţii.

Prima gentuţă din piele

          Vara aceasta am confecţionat prima gentuţă din piele. Trebuia să plec la mare, şi m-am gândit că o să am nevoie de ceva în care să pot purta cu mine strictul necesar, ştiţi şi voi foarte bine necesitatea unui accesoriu de genul acesta.
          Ei bine, aveam în faţa mea hainele preferate pentru acest concediu, în top domnea o rochiţă cumpărată dintr-o excursie in Italia pe care o adoram. Era o rochiţă simplă de vară, fără breteluţe, cu zona care acoperă bustul cusută cu aţă elastică, iar înspre genunchi cadea puţin mai larguţă, suficient cât sa dea senzaţia de rochiţă vaporoasă de vară, şi să nu uităm că genul acesta de rochiţe crează o iluzie optică, care parcă subţiază puţin picioarele. Culoarea predominantă pe aceasta era albastru deschis, mai pezenta în anumite locuri şi albastru închis, dar elementul care atrăgea cel mai tare atenţia era fluturaşul. Elementul acesta apărea de mai multe ori, dar mereu în aceeaşi culoare: roz-magenta.
          Având acest punct de pornire, am început să caut printre bucăţile de piele, până am găsit culorile care satisfăceau nevoia mea de creaţie. Le-am suprapus în diverse feluri, apoi ajunsă la forma dorită am început să tai, să găuresc şi să înşir şnur de piele.
          Finalul arată aşa:

Gentuţa aceasta are defapt două feţe, pentru că am vrut să se potrivească
cu mai multe haine.
Prima e cea explicată mai sus, şi prezentată în poză.

Prinderea cu capta metalică

A doua faţă e colorată diferit şi motivul principal e floarea

Cand e deschisă, se poate deschide din ambele părţi,
sau daca obiectul la acre vreau să am acces nu e prea mare,
deschid numai o parte :)

Geantă de toamnă

          Vara aceasta am cumpărat pentru prima dată piele. Am început să confectionez anumite lucruşoare mai mici, mai mari, printre altele şi plicuri sau genţi de piele. Acum aş vrea să prezint una din lucrările de care sunt foarte mândră.

          Cum a început toamna, deja mi-am imaginat o geantă din piele în culorile toamnei. Am căutat nuanţe de portocaliu-ruginiu, galben, verde dar nu acela viu pe care îl întâlnim vara. Cu toate culorile în faţă am început să îmi imaginez frunze multe, un pom căruia îi cad frunzele, un apus la munte şi aşa mai departe. Totul mă ducea cu gândul la frunze, aşa că, priviţi minunea:

Ce se poate observa pe zona galbenă a frunzei sunt modele pirogravate,
din păcate atunci nu aveam suficientă experienţă pentru a face liniile mai
constante ca şi intensitate

În prim plan se poate observa semnatura mea.
Toate produsele mele vor purta această semnătura, mai mică sau mai mare.

Vedere în interior: aici se poate observa că e spaţioasă,
şi beneficiază de două buzunare.

Husă din piele pentru noul meu telefon

          De curând am achiziţionat un telefon mobil, şi pentru că nu vreau să îi fac reclamă, nu o sa îi menţionez numele. La magazinul de unde l-am cumpărat, vânzătorul mi-a oferit o husă pentru protecţia lui la un preţ de 50 Ron. Era o husă simplă neagra, nimic deosebit, piele, dar piele aveam şi eu acasă, atunci m-am gândit că aş putea să îmi fac una personalizată după bunul meu plac, masurată pentru ca telefonul să stea fix în ea, şi mai ales pentru că aveam deja piele.

          Ajunsă acasă, am trecut la treaba. Am căutat printre bucăţile de piele pe care le aveam prin casă. Am găsit o bucată albă şi una asemănătoare cu culoarea pielii. Am măsurat mobilul am marcat pielea, am tăiat-o, am cusut-o, iat la urmă am adăugat puţină personalizare cu aparatul de pirogravură.

          Pentru că au văzut colegele husa mea personalizată, acum mai am de făcut incă două. Sper să am în curând şi timpul necesar pentru ele.

Faţa A: afară bătea un vânt puternic, vârful aparatului de pirogravat
 a început să  schiţeze urmele vântului, apoi pe locurile rămase libere,
am vrut să înveselesc puţin atmosfera şi am adăugat o floare,
apoi încă o floare,şi incă o flioare, până a rezultat desenul de mai sus

Faţa B: inspirată de culoarea pielii, m-am găndit la o ramură de cireş japonez,
care începe să se scuture pentru a da viaţă fructelor hranitoare.

Cum am inceput lucrul manual

           În iarna anului 2010, într-o zi în care parcă soarele nu prea strălucea pe cerul meu, un bun prieten mi-a arătat câteva figurine haioase făcute de Anna Cerniciuc. Foarte simpatice, m-au făcut să mă simt mult mai bine.
          Am fost fascinată de materialul din care acestea au fost create, aşa că m-am documentat câteva zile bune. Am aflat toate tehnicele folosite in modelare, am citit tutoriale, am analizat piese găsite pe internet, pentru a inţelege tehnicile folosite, am fost uimită de industria aceasta, şi de cat de răspândită e în alte ţări.
         Când m-am simţit pregătită să modelez, am cumpărat primele pachetele de FIMO. Am început să lucrez cam o dată pe lună, dar cu fiecare lună avansam tot mai mult. Am prezentat colegelor de la serviciu creaţiile mele, ele m-au urmarit crescând, până când una dintre ele m-a întrebat cat îmi dă pe un set format din cercei şi un pandantiv, care îi plăceau. Iniţial nu am vrut să vând pentru că nu îmi place sa fac asa ceva, nu ştiu să calculez un preţ, pentru ca nu am învăţat să îmi apreciez munca. Am vândut până la urmă, deşi preţurile pe care le practicam nu reflectau munca mea, dar îmi scoteam banii pe materiale. Cererea a început să fie tot mai mare, până când nu am mai facut faţă.
          Punctul culminant a fost Artboutique. M-am pregătit sufleteşte, cu multe bijuterii modelate cu drag, apoi a venit ziua cea mare. Mi-am aranjat standul să fie cât mai primitor, îl priveam de departe, modificam mereu câte ceva, totul a durat o jumătate de zi, până mi-am adunat lucruşoarele şi am plecat acasă. Organizarea a fost bună, persoanele participante simpatice, dar eu nu sunt făcută pentru aşa ceva. Poate că fetele care se ocupă cu aşa ceva nu mă înţeleg, dar deşi e munca mea, nu pot să cer bani pe ea, mi se pare un lucru oarecum josnic, ştiu ca nu ar trebui să mă simt aşa, dar nu mă pot schimba.
          Asta sunt eu o persoană care adoră să creeze, dar care nu o să participe vreodată la un târg
          Deşi în urma trăirilor la un târg m-am descurajat total, şi am încetat să mai lucrez cu lut polimeric, povestea mea cu handmade-ul (lucrul manual sau artizanatul) e departe de a se termina, ea doar a început.

Mai jos puteţi să vedeţi câteva din lucrările mele.

Prima încercare de a combina culori

Pandantivul de mai sus transformat în inel

Swirl pe aceleaşi combinaţii de culori

Trandafiraşi negri, printre primele încercari de modelare

Am început sa adaug şi culoarea roşie

Prin omogenizarea culorilor amestecate se obtin nuanţe noi 

Braduţi de Crăciun

Ador combinaţiile acestea de culori

Una dintre lucrarile mele preferate

O idee apreciată de multe fete, dar pentru că îmi plac lucrurile unicate nu am vrut să o refac

Un alt model apreciat pe care l-am făcut pe mai multe culori

Vouă ce vă inspiră acest set?