luni, 14 noiembrie 2011

Cum am inceput lucrul manual

           În iarna anului 2010, într-o zi în care parcă soarele nu prea strălucea pe cerul meu, un bun prieten mi-a arătat câteva figurine haioase făcute de Anna Cerniciuc. Foarte simpatice, m-au făcut să mă simt mult mai bine.
          Am fost fascinată de materialul din care acestea au fost create, aşa că m-am documentat câteva zile bune. Am aflat toate tehnicele folosite in modelare, am citit tutoriale, am analizat piese găsite pe internet, pentru a inţelege tehnicile folosite, am fost uimită de industria aceasta, şi de cat de răspândită e în alte ţări.
         Când m-am simţit pregătită să modelez, am cumpărat primele pachetele de FIMO. Am început să lucrez cam o dată pe lună, dar cu fiecare lună avansam tot mai mult. Am prezentat colegelor de la serviciu creaţiile mele, ele m-au urmarit crescând, până când una dintre ele m-a întrebat cat îmi dă pe un set format din cercei şi un pandantiv, care îi plăceau. Iniţial nu am vrut să vând pentru că nu îmi place sa fac asa ceva, nu ştiu să calculez un preţ, pentru ca nu am învăţat să îmi apreciez munca. Am vândut până la urmă, deşi preţurile pe care le practicam nu reflectau munca mea, dar îmi scoteam banii pe materiale. Cererea a început să fie tot mai mare, până când nu am mai facut faţă.
          Punctul culminant a fost Artboutique. M-am pregătit sufleteşte, cu multe bijuterii modelate cu drag, apoi a venit ziua cea mare. Mi-am aranjat standul să fie cât mai primitor, îl priveam de departe, modificam mereu câte ceva, totul a durat o jumătate de zi, până mi-am adunat lucruşoarele şi am plecat acasă. Organizarea a fost bună, persoanele participante simpatice, dar eu nu sunt făcută pentru aşa ceva. Poate că fetele care se ocupă cu aşa ceva nu mă înţeleg, dar deşi e munca mea, nu pot să cer bani pe ea, mi se pare un lucru oarecum josnic, ştiu ca nu ar trebui să mă simt aşa, dar nu mă pot schimba.
          Asta sunt eu o persoană care adoră să creeze, dar care nu o să participe vreodată la un târg
          Deşi în urma trăirilor la un târg m-am descurajat total, şi am încetat să mai lucrez cu lut polimeric, povestea mea cu handmade-ul (lucrul manual sau artizanatul) e departe de a se termina, ea doar a început.

Mai jos puteţi să vedeţi câteva din lucrările mele.

Prima încercare de a combina culori
Pandantivul de mai sus transformat în inel
Swirl pe aceleaşi combinaţii de culori
Trandafiraşi negri, printre primele încercari de modelare
Am început sa adaug şi culoarea roşie
Prin omogenizarea culorilor amestecate se obtin nuanţe noi 
Braduţi de Crăciun
Ador combinaţiile acestea de culori
Una dintre lucrarile mele preferate
O idee apreciată de multe fete, dar pentru că îmi plac lucrurile unicate nu am vrut să o refac

Un alt model apreciat pe care l-am făcut pe mai multe culori

Vouă ce vă inspiră acest set?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu