De mică părinţii mi-au dat libertatea de a mă exprima. Spre deosebire de alţi părinţi care spun mereu NU, părinţii mei mă lăsau sa pictez pereţii camerei mele, să mut mobila prin casă, orice imi trecea prin cap.
Tata mă învăţa cum funcţioneză maşina, mă ţinea pe lângă el când o repara, datorită lui m-am îndreptat spre un profil tehnic.
Când am terminat şcoala generală, am vrut să merg mai departe la un liceu tehnic, dar majoritatea elevilor de acolo erau băieţi, deşi eram eu mai băieţoasă de felul meu, poate că dacă mama mă lăsa să ajung acolo, nu eram unde sunt astăzi. Atunci a fost prima dată când am simţit că a pus piciorul în prag şi a spus NU. M-am supărat pentru că eram mică şi nu înţelegeam, dar acum îi mulţumesc pentru că m-a îndrumat atunci când am avut cea mai mare nevoie. Am urmat mai departe liceu Economic din Sibiu, unde am avut aproape numai fete în clasă, dar cu toate acestea, cel mai bun prieten al meu era un coleg.
Poate că era normal să urmez mai departe facultatea de ştiinţe economice, dar nu m-a atras în nici un fel, şi am dat mai departe la Facultatea de Inginerie. Profilul pe care l-am urmat a fost Tehnologia Construcţiilor de Maşini, sună bine, aşa-i? Am fost dezamagită să aflu că nu era exact ce îmi imaginam, dar cred ca mi s-a potrivit, drept urmare acum sunt inginer proiectant si lucrez în industria auto.
Partea creativă a început să mi se dezvolte incă din copilărie. În timpul şcolii generale îmi zugrăveam singură camera. Dura o veşnicie. Obţineam culorile dorite amestecând pigmenţi de culoare cu vopsea lavabilă albă. Astfel camera mea a trecut prin diferite transformări de la figuri geometrice intersectate care aveau culoarea schimbata la fiecare intersecţie, până la ying şi yang, arabescuri, panouri mari cu simboluri, trandafiri uscaţi, scoici, pene. Cred ca pereţii camerei în care am crescut au văzut de toate, până şi nori pe tavan.
În clasa a 5-a mama a încercat să mă înveţe să cos la maşina de cusut, dar cine avea timp de cusut? Aveam mereu lucruri mai importante de făcut. În clasa a8-a însă a apărut moda cu pantalonii trapezi, aşa că am mers la mami să îmi lărgească nişte blugi în partea de jos. Răspunsul ei a fost: "eu am vrut să te învăţ, dar tu nu ai vrut, acum sa umbli cu pantalonii pe care ii ai". Mi-a căzut cerul în cap. Mama mea putea să îmi facă un moft, dar nu voia. Drept urmare, într-o zi am luat în primire maşina de cusut. Era o maşină veche Ileana, o aveam de la bunica. Am încercat sa înţeleg cum funcţionează, şi am reuşit. În scurt timp mi-am modificat singură pantalonii.
În liceu am început să îmi fac tot mai multe haine. Atunci am aflat şi de existenţa Şcolii Populare de Arte, la cursul căreia am şi participat. Am studiat design vestimentar, în paralel cu liceul Economic şi apoi cu Facultatea de Inginerie, bună combinaţie.
Acum sunt un inginer creativ, care în timpul liber crează bijuterii din FIMO, pietre semipreţioase, elemente prefabricate din bronz, cupru, argint tibetan, elemente decorative pentru casă, mi-am facut mobila de dormitor (proiectare, comandă materiale, găurire materiale, asamblare), am modificat mobila veche pentru a obţine o variantă îmbunătăţită şi modernă, am creat plicuri şi genţi de piele.
Singurele lucruri pe care le mai fac pentru vânzare sunt la comandă. Vreau sa cunosc persoana, pentru a putea personaliza accesoriile create special pentru ea. Dacă ceea ce creez e cumpărat în scopul de a fi oferit ca şi cadou, din nou vreau să cunosc elemente despre persoana respectiva.
Pentru comenzi mă puteţi contacta la:
mail: contact.agoia@gmail.com
tel: 0744 314 300
Vă aştept cu drag
